miercuri, 6 octombrie 2010

Fumatul daunează grav sănătății !

Cei ce mă cunosc, stiu că sunt fumător. Cei care nu mă cunosc, tocmai au aflat asta. Da, iată încă o informație total irelevantă și complet inutilă.
În cazul de față este relevantă pentru subiectul acestei postări, cât și utilă pentru sprijinirea afirmațiilor înșirate în continuarea acestei introduceri ce pare desprinsă dintr-o ședință de terapie de grup a AFA (Asociația Fumătorilor Anonimi) - nici nu știu dacă există așa ceva, dar pot face o paralelă la AAA (Asociația Alcoolicilor Anonimi).
Și acum să trec la subiect: toată lumea cunoaște efectele nocive ale fumului de țigară și marile șanse oferite de acesta la loteria vieții, unde marele premiu constă într-o hidoasa tumoră malignă. În consecință nu voi adăuga încă o pagina nenumăratelor pagini de studii, cercetări și avertismente tipărite în toate limbile cunoscute, pe întreaga suprafața globului, ci voi încerca o abordare cu iz umoristic ce tinde spre sarcasm și poate sadism cum ar considera unele persoane.
Așadar, să vedem care sunt riscurile la care se expune un fumător în afara celor deja arhicunoscute.
Unul dintre riscuri, este reprezentat de posibilitatea de a te alege cu arsuri în urma unor explozii mai mult sau mai puțin puternice. Da, este ciudat, dar este posibil, mai ales că majoritatea brichetelor ieftine - la cât de mult s-au scumpit țigările unele persoane fumătoare nu-si mai permit brichete profesionale - sunt fabricate de acei minunați chinezi care nu respectă absolut nici o normă de securitate pentru aceste produse, astfel că în momentul în care vrei să aprinzi o țigară și afară suflă un vânt turbat, te apleci asupra brichetei, faci palmele căuș și scaperi câteva scântei, apoi, o flacără imensă demnă de un aruncător de flăcări folosit de soldații naziști în cel de-al doilea război mondial, îți pârlește cu succes părul din nas, genele, sprâncenele și o parte din stufoasa barbă(în cazul domnilor viciați), transformându-te într-o clipă în vestitul spân din poveste. Tot în categoria accidente posibil urmate de explozii putem încadra situația în care minunații șoferi fumători , își aprind o minunată țigară în minunata lor mașină în timp ce ascultă minunatul lor CD cu mp3-uri și rulează pe minunatele șosele mioritice. Terminând minunăția de țigară, aceștia deschid geamul autovehicolului, și lansează chiștocul aprins cu un bobârnac cum numai noi fumătorii stim sa executăm. Acesta este momentul în care legile fizicii își fac simțită prezența, iar chiștocul în discuție capătă parcă personalitate proprie și se încarcă cu o încăpățânare ieșită din comun: pur și simplu nu vrea să părăsească interiorul mașinii. Atunci se întoarce cu o precizie uimitoare fie pe bancheta din spate, unde provoacă niște găurele simpatice în materialele sintetice din care aceasta este confecționată, eventual un minunat incendiu, fie se întoarce pe scaunul șoferului foarte aproape de prețiosele sale cohones, iar acesta reacționează disperat lansând o operațiune de cautare și exterminare a chiștocului, în timp ce bucata aia mare de tablă și fiare gonește hotărâtă spre primul stâlp de pe marginea drumului.
Un alt risc la care se expune un fumător, risc ce se încadrează în categoria accidentelor stupide, este acela când fumătorul, aflându-se în postura în care nu poate fuma în casă, sau de față cu anumite persoane, iese afară în aer liber, și caută un loc unde poate savura nestigherit o țigară. Să presupunem că acel loc se află fix sub un măr și că acțiunea are loc toamna, când merele sunt numai bune de cules. Ei bine, atenție maximă: în acestă perioadă, merele au prostul obicei de a actiona sub legea gravitației - CAD. Vă spun din proprie experiență că, un astfel de măr se transformă în cădere liberă, într-un veritabil proiectil și poate provoca leziuni externe țestei dumneavoastră de fumător. Unii cârcotași vor spune că asta se poate întâmpla oricărui om ce se perindă pe sub un măr încărcat de mere, indiferent de viciile acestuia. Este absolut corect, dar statistic vorbind, fumătorii sunt mai expuși acestui pericol, atâta timp cât locul în care își savurează viciul, se află la umbra mărului stufos.
Un alt avertisment care ar trebui să se gasească înscris pe pachetele de țigări ar putea suna în felul următor: Nu încercați să râdeți în timp ce trageți din țigară - Vă veți înneca cu fum. Așadar, dragi fumători, ignorați orice vi se pare amuzant în acele momente critice în care trageți cu poftă dintr-o țigară.
Din seria Nu fumați după ce v-ați îmbătat, trebuie adus la cunoștiință fumătorilor, că este interzis fumatul, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: sunteți cracă, sunteți întins comod într-un pat, simțiți că vi se cam taie filmul. Riscul ce se naște odată cu aprinderea unei țigări atunci când sunt îndeplinite condițiile mai sus amintite constă în transformare dumneavoastră într-o torță umană: veți adormii, iar țigara aprinsă vă va face să fredonați în vis melodia Ard în Flăcări.
În concluzie, iată că există nenumărate riscuri la care se expune un fumător, riscuri care, au fost rezumate în acel mesaj de pe pachetele de țigări ce spune sec: FUMATUL POATE SĂ UCIDĂ. Deci nu e sigur 100% că ucide, dar s-au raportat cazuri izolate de deces cauzat de tabagism. Sunt conștient că sunt mult mai multe riscuri decât cele enumerate de mine, și că există foarte multe accidente stupide, efecte al unor cauze ce au avut drept catalizator acest viciu uman, deci fiți precauți, soarta are obiceiul de a face mișto de oameni și e chiar sadică uneori.

miercuri, 7 aprilie 2010

Dragostea ca o pereche de pantofi

Zilele trecute căscam ochii prin lista messenger-ului și am remarcat statusul unei prietene: ”Dragostea ca o pereche de pantofi”. Bineînțeles că am reușit să-mi etalez nețărmuita cultură muzicală în momentul în care am întrebat-o care este substratul comparației, neștiind că de fapt și de drept, acela este titlul unei piese a formației TAXI.
Fiind astfel lămurit ce-i cu acel status, am ascultat melodia și pot spune că mi-a plăcut atât melodia în sine cât și mesajul acesteia:

E cat se poate de normal
ma uit la tine cum iti mai arunci niste pantofi
pentru ca s-au rupt si sunt foarte vechi
nu iti mai trebuie, nu ai ce sa faci cu ei
e cat se poate de normal
doar nu ai sa mergi toata viata cu acceasi
pereche de pantofi
nu o sa porti acceasi poseta sau acceasi cercei

refren: Dar daca nu iti mai trebuie dragostea mea
daca nu mai ai ce sa faci cu ea
nu o arunca asa, mai bine aseaz-o undeva
aseaz-o intr un loc cu multa lume
pe o strada aglomerata sau intr-o sala de cinema
poate o gaseste cineva si are nevoie de ea
aseaz-o undeva, aseaz-o undeva, daca nu iti mai
trebuie dragostea mea
aseaz-o undeva, aseaz-o undeva, daca nu iti mai
trebuie

E cat se poate de normal
sa se adune foarte multe chestii de care nu mai ai
nevoie
te lovesti de ele prin casa si le arunci pe toate
intr-o zi
ma gandesc ca asa se intampla si cu dragostea
mea
te impiedici de ea intr-una si te gandesti ca nu
are nici un rost sa o mai tii

refren: si nu te gandi ca daca o lasi pe strada o sa o sa
dea vreo masina peste ea
ar fi spectaculos, dar nu sunt eu atat de
norocos

Dar, în stilul propriu trebuie să aduc câteva comentarii și completări ale versurilor pentru că m-ar mânca degețelele dacă nu aș face asta. Mă simt ca în perioada în care făceam analize pe text în clasa a 8-a. ”Autorul acestor versuri exprimă prin intermediul eului liric sentimentele de tristețe, indignare și regret pricinuite de pierderea dragostei unei preafrumoase fete de împarat.”
În termenii omului de rând, băiatului i s-au dat papucii, sau se teme că i se vor da și o roaga pe a lui iubită sa nu renunțe la dragostea lui așa cum ar face-o cu o pereche de pantofi uzați.
Odată ce m-am lămurit cum stă treaba cu mesajul melodiei, mi-am pus niște întrebări simple: dragostea adevărată se poate uza? Dragostea are termen de valabilitate, vine cumva ambalată frumos cu o fundiță mare și roșie pe spatele careia scrie ”Best before: 12.12.2012”? Ori o cumperi în leasing de la reprezentanța Cupidon România cu garanție de 10 ani și service gratuit în primii 2 ani(a se citi ”ședințe moca la psihiatru și eventuale acoperiri ale costurilor în cazul unui divorț”)?
Sincer să fiu, nu pot să cred că, odată descoperită, se poate renunța la dragoste ca și cum ai arunca la gunoi o grămadă de materiale frumos colorate. Dragostea este o legătură mai dură decât oțelul, mai flexibilă decât cauciucul și se poate întinde peste continente. Dragostea nu are culoare dar are nuanțele vibrante ale campului de floarea soarelui împletite pe arcul curcubeului. Dragostea nu are parfum, dar miroase a liniște sufletească, a fericire, împlinire și a ciocolată. Dragostea nu are textură, dar poate fi mai fină decât catifeaua și mai aspră decâ nisipul atunci când se simte amenințată.Dragostea este la început un pârâu iute de munte, care macină cea mai dură rocă, apoi un râu ce-și taie calea adânc și drept prin câmpiile întinse, apoi un fluviu molcom, dar de o forță inimaginabilă. În drumul lor, aceste ape depun aluviuni ce vor rămâne acolo pentru totdeauna ca dovadă a trecerii acelor ape. Așa și dragostea, lasă urme, lasă amintiri ce nu pot fi șterse, ce nu pot fi aruncate la gunoi, și înaintează orbește din dorința de a deveni un fluviu liniștit dar puternic.
Poate că am citit prea multe basme cu Feți Frumoși și Cosânziene, poate am văzut de prea multe ori Pe aripile vântului, sau poate că Eminescu m-a influențat încă din copilărie, dar eu vreau să cred în dragostea adevărată. Este unul dintre puținele lucruri frumoase care ne-au rămas în această lume nebună și este poate singurul lucru de preț pe care nu ți-l poate fura nimeni.
Acești pantofi de cleștar nu se vor uza niciodată.

joi, 14 ianuarie 2010

Acum sunt sigur ...

În mod normal, un om, se trezește în dimineața zilei aniversare și spune, gata, am împlinit X ani. Acest lucru se întâmplă datorită principiului cauză-efect. Cauza este faptul că din calendar au mai zburat 365 de file, iar omul nostru știe acest lucru - efectul este adunarea a încă unui an la vârsta personajului nostru. Eu nu sunt cu nimic mai diferit de acesta - și eu fac același lucru în fiecare zi de 30 martie. Dar eu, stăteam adeseori și priveam în urmă și nu puteam realiza că cel ce se reflectă în oglinda din baie este unul și același cu mine - nu puteam realiza că sunt tot eu, dar mai bătrân cu un an - nu mă simțeam niciodată mai bătrân, nu mă simțeam schimbat. Eram tot eu, poate doar cu mai multe responsabilități. Niciodată nu mi-am putut conștientiza vârsta, cu toate că simțeam că în acest corp nu mai sălășluiește aceeași minte puerilă, cu toate că fața îmi este acoperită cu fire dese de barbă, cu toate că dețin permis de conducere de aproape 5 ani, cu toate că visul meu de a avea o bicicleta s-a metamorfozat în visul meu de a-mi cumpăra o casă și o mașină, cu toate că problema legată de gaura din mingea spartă s-a transformat în problema legată de gaura din portofel, cu toate că pot lua decizii pe proprie răspundere, cu toate că am principii, cu toate că pot înainta o idee și o pot susține cu argumente logice, solide, cu toate că ... aș putea continua așa la nesfârșit. Se pare că scurgerea timpului nu a putut scrijelii fiecare schimbare prin care am trecut, în tăblia acelei mese peste care este desfășurat pergamentul vieții, astfel încât am ”uitat” cine sunt cu adevărat.
Dar în această dimineață de 14 ianuarie 2010, la ora 04:15, realizez că am vârsta de 22 de ani, 9 luni, 13 zile si 11 ore. În această dimineață a survenit acea schimbare care pe mine m-a trezit la realitate, care m-a făcut să-mi conștientizez vârsta: mi-am descoperit primele 3 fire de păr alb în cap. Poate că această afirmație va stârnii hohote de râs, dar mie nu-mi vine să râd - azi am realizat cu adevărat că nu mai sunt un copil, sau un adolescent. Cu toate că, până acum mă făleam cu faptul că nu mai sunt un adolescent căruia să i se spună ce și cum să facă, nu eram convins de asta - încercam să-i conving pe alții, încercam să mă conving pe mine.
Acum sunt sigur!