În mod normal, un om, se trezește în dimineața zilei aniversare și spune, gata, am împlinit X ani. Acest lucru se întâmplă datorită principiului cauză-efect. Cauza este faptul că din calendar au mai zburat 365 de file, iar omul nostru știe acest lucru - efectul este adunarea a încă unui an la vârsta personajului nostru. Eu nu sunt cu nimic mai diferit de acesta - și eu fac același lucru în fiecare zi de 30 martie. Dar eu, stăteam adeseori și priveam în urmă și nu puteam realiza că cel ce se reflectă în oglinda din baie este unul și același cu mine - nu puteam realiza că sunt tot eu, dar mai bătrân cu un an - nu mă simțeam niciodată mai bătrân, nu mă simțeam schimbat. Eram tot eu, poate doar cu mai multe responsabilități. Niciodată nu mi-am putut conștientiza vârsta, cu toate că simțeam că în acest corp nu mai sălășluiește aceeași minte puerilă, cu toate că fața îmi este acoperită cu fire dese de barbă, cu toate că dețin permis de conducere de aproape 5 ani, cu toate că visul meu de a avea o bicicleta s-a metamorfozat în visul meu de a-mi cumpăra o casă și o mașină, cu toate că problema legată de gaura din mingea spartă s-a transformat în problema legată de gaura din portofel, cu toate că pot lua decizii pe proprie răspundere, cu toate că am principii, cu toate că pot înainta o idee și o pot susține cu argumente logice, solide, cu toate că ... aș putea continua așa la nesfârșit. Se pare că scurgerea timpului nu a putut scrijelii fiecare schimbare prin care am trecut, în tăblia acelei mese peste care este desfășurat pergamentul vieții, astfel încât am ”uitat” cine sunt cu adevărat.Dar în această dimineață de 14 ianuarie 2010, la ora 04:15, realizez că am vârsta de 22 de ani, 9 luni, 13 zile si 11 ore. În această dimineață a survenit acea schimbare care pe mine m-a trezit la realitate, care m-a făcut să-mi conștientizez vârsta: mi-am descoperit primele 3 fire de păr alb în cap. Poate că această afirmație va stârnii hohote de râs, dar mie nu-mi vine să râd - azi am realizat cu adevărat că nu mai sunt un copil, sau un adolescent. Cu toate că, până acum mă făleam cu faptul că nu mai sunt un adolescent căruia să i se spună ce și cum să facă, nu eram convins de asta - încercam să-i conving pe alții, încercam să mă conving pe mine.
Acum sunt sigur!
